Sunt Florin Alexandru Stan: Compozitor, Autor, Profesor de muzică, Economist, Student în prezent la programul de master CAEN (FAA) și vă invit în cele de urmează să explorăm un concept de bază în lumea antreprenoriatului: Managementul.

Mary Follet denumește managementul „arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni”. Acest concept reprezintă funcția din punct de vedere organizațional ce asigură o desfășurare concretă și eficientă a activitățiilor, urmărind obținerea unui randament maxim posibil, folosind resursele disponibile într-un mod optim.

Ca să fim riguroși, vom împărți resursele ce stau la dispoziția managerului in 3 categorii principale:

  1. Resurse Financiare
  2. Resurse Materiale
  3. Resurse Umane

Aceste resurse stau la baza liniei dintre un management de succes și unul defectuos, mai exact modul de gestionare al acestor resurse și gradul de adaptabilitate a modelului de management implementat (și implicit executat) la factorii externi.

Totodată, gradul de îndeplinire a funcțiilor manageriale face diferența între un model de succes și un eșec managerial:

  1. Funcția de organizare: Aceasta are ca principale componente totalitatea acțiunilor prin care este format sistemul conducător, sistemul condus și sistemul de legatură dintre acestea.
  2. Funcția de coordonare: Această funcție însumează totalitatea proceselor de armonizare a deciziilor manageriale cu acțiunile subordonatilor. La baza acestei funcții stă comunicarea, aceasta fiind cheia îndeplinirii cu succes a funcției de coordonare.
  3. Funcția de previziune: Aceasta constă în stabilirea obiectivelor organizaționale atât pe termen scurt și mediu, cât și pe termen lung, însumând modurile de îndeplinire pentru fiecare obiectiv in parte.
  4. Funcția de antrenare: Aceasta reprezintă modul în care managerul stimuleaza echipa pentru creșterea randamentului, descoperind și satisfăcand nevoile ce îi motivează pe subordonaț
  5. Funcția de control: Aceasta este reprezentată de modul de evaluare al randamentului subordonaților, precum și al activitaților totale desfașurate de întreprindere, gradul de îndeplinire al obiectivelor precum și modul în care resursele au fost utilizate.

Pentru a concretiza modul în care resursele și funcțiile managementului determină dacă acesta (maganementul) este unul de succes sau nu, două exemple concrete au fost analizate, astfel încât rezultatele confirmă cele prezentate mai sus:

Exemplul unui management de succes:

Compania Coca-Cola reprezintă apogeul succesului managerial, însă cum au reușit acest lucru? Răspunsul întrebării stă în folosirea corectă și concretă a resurselor de care dispun pentru a continua procesul de reinventare a brandului și implicit, de fidelizare a clientului. Funcția de previziune este foarte accentuată în cadrul acestui tip de management, compania axându-se pe viitor la fel de mult ca și pe prezent. Mai concret, obiectivele întreprinderii sunt acelea de:

  1. Lărgirea gamei de produse – în fiecare an, Coca-Cola Company își propune și reușește să lărgească gama de produse cu câte un produs internațional și cel putin 5 regionale. Cel mai cunoscut produs de anul acesta fiind Cinnamon and Cherry Coke Utah, produsă în Utah, cu esență de cireșe și scorțisoară, prin această acțiune constantă se asigură păstrarea relevanței pe piață pe care brandul deja o deț
  2. Reinventarea ambalajulul – cu toate că acest obiectiv ține în mare parte de marketing, el este parte din inițiativa mult mai largă de reinventare a brandului. Astfel, cu fiecare nouă modificare a ambalajului, compania realizează un update vizual al logoului. Privind vanzările de la începuturile secolului XXI, se poate observa cum fiecare schimbare de ambalaj a avut un impact pozitiv atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Prin urmare, se poate observa modul în care acest tip de management folosește eficient resursele de care dispune în scopul îndeplinirii funcției de previziune.

Exemplul unui eșec în management:

Precum fiecare exemplu pozitiv are și un contra-exemplu, se poate analiza eșecul de management al companiei SAAB (companie producătore de automobile), care, în anul 2011, aproape a dat faliment din cauza incapacității de coordonare a resursele în scopul îndeplinirii funcției de previziune în mod realist. Aceștia au ales sa păstreze designul clasic și au ignorat tendința de inovare a caroseriei prezentă în acea perioadă, tendință adoptată de toți producătorii de autoturisme. Această decizie a stat la baza scăderii relevanței brandului pe piață.

Prin urmare, se poate observa cum ignorarea unei simple inițiative și eșecul de îndeplinire a unei funcții principale ale managementului poate duce la o catastrofă pe termen lung.

 

Photo by krakenimages on Unsplash